Ghid de siguranta

Utilizarea in siguranta a produselor de protectie a plantelor (recomandari in conformitate cu punctul 2.5 – Norme legate de respectarea cerintelor in materie de depozitare,manipulare si utilizare a produselor de protectie a plantelor)

3.1 Scop

Acest ghid vine cu recomandări practice privind respectarea principiilor de bază de utilizare în siguranța a produselor de protecția a plantelor, indiferent de cantităţile utilizate/depozitate, in conformitate cu normele legate de cerintele în materie de depozitare, manipulare si utilizare a acestora – SMR 10 și în conformitate cu normele de prevenire a accidentelor şi de pregătire a planurilor de urgenţă.

3.2 Definiții

– „bune practici fitosanitare” –  sunt practicile prin care tratamentele fitosanitare cu produse de protecția plantelor (ppp), aplicate plantelor sau produse vegetale, în conformitate cu condițiile autorizare de utilizare a acestora, sunt selectate, dozate și programate pentru a garanta obținerea eficienței optime cu cantitatea minimă necesară, ținând cont în mod corespunzător de condițiile locale și de controlul permanent a culturilor și gradul de dezvoltare biologic al agențiilor de dăunare (boli, dăunători și buruieni);

– „produse de protecție a plantelor” – substanțe active și preparate conținând una sau mai multe substanțe active care sunt prezentate în forma în care sunt livrate utilizatorului și care sunt destinate uneia dintre următoarele utilizări:

(a) protecția plantelor sau a produselor vegetale împotriva tuturor organismelor dăunătoare sau prevenirea acțiunii unor astfel de organisme, cu excepția cazului în care se consideră că scopul principal al utilizării acestor produse este mai curând pentru igiena decât pentru protecția plantelor sau a produselor vegetale;

(b) influențarea proceselor vitale ale plantelor, cum ar fi substanțele care le influențează creșterea, altele decât îngrășămintele;

(c) conservarea produselor vegetale, în măsura în care aceste substanțe sau produse nu intra sub incidența unor dispoziții comunitare speciale privind conservanții;

(d) distrugerea unor plante sau parți nedorite ale acestora, în afara algelor, cu excepția cazurilor în care produsele sunt  aplicate la sol sau în apa pentru protecția plantelor;

(e) controlul sau prevenirea creșterii nedorite a plantelor, în afara algelor, cu excepția cazurilor în care produsele sunt  aplicate la sol sau în apa pentru protecția plantelor;

– „adjuvanți” – substanțele sau preparatele care constau în coformulanți sau preparate care conțin unul sau mai mulți coformulanți, sub forma în care se livrează utilizatorilor și se introduc pe piața pentru a fi amestecate de aceștia cu un produs de protecție a plantelor și care ameliorează eficacitatea sau alte proprietăți de protecție a plantelor;

– „utilizator profesionist” – orice persoană care utilizează pesticide în cadrul activităţii sale profesionale, inclusiv operatori, tehnicieni, angajatori şi liber-profesionişti, atât din sectorul agricol, cât şi din alte sectoare;

– „gestionarea integrată a dăunătorilor” – analizarea atentă a tuturor metodelor disponibile de protecţie a plantelor şi integrarea ulterioară a unui ansamblu de măsuri adecvate destinate să inhibe dezvoltarea populaţiilor de organisme nocive şi să păstreze utilizarea produselor fitosanitare şi a altor forme de intervenţie la niveluri care să se justifice din punct de vedere economic şi ecologic şi să reducă sau să minimizeze riscurile la care sunt expuse sănătatea umană şi mediul. Gestionarea integrată a dăunătorilor pune accentul pe creşterea unor culturi sănătoase prin metode care afectează cât mai puțin agrosistemele şi încurajează mecanismele naturale de control al dăunătorilor.

– „echipament de aplicare a pesticidelor” – orice echipament special conceput pentru aplicarea pesticidelor, inclusiv accesoriile care sunt esențiale funcționării sale efective, cum ar fi duze, manometre, filtre, site și dispozitive de curățare a rezervorului.

3.3 DEPOZITAREA  PRODUSELOR DE PROTECȚIE A PLANTELOR

3.3.1 Aspecte referitoare la locația, accesul și construcția depozitelor destinate produselor de protecția a plantelor

Depozitarea în condiții de siguranță a produselor de protecție a plantelor în ferme, exploatări forestiere sau în locații ale companiilor este esențială pentru prevenirea contaminării operatorilor, pentru protejarea sănătății oamenilor și a mediului înconjurător.

Un depozit de produse fitosanitare trebuie să fie destinat în exclusivitate acestui scop şi trebuie să fie izolat de alte construcții, la o distanță de minim 10 metri. Atunci când nu există această posibilitate, pereţii care separă depozitul de alte clădiri trebuie să fie suficient de solizi şi să nu permită nici un fel de comunicare internă cu alte structuri.

Atunci când se alege locaţia pentru o magazie sau un depozit nou, se va evita apropierea de zonele locuite, mai ales cele greu de evacuat, cum ar fi case, şcoli, spitale, aziluri, zone comerciale, fabrici,depozite de produse alimentare sau alte locuri intens populate.

Depozitele trebuie să se afle destul de departe de puţuri sau fântâni şi de sursele deschise de apă, cum ar fi iazuri, heleşteie, baraje, râuri, deoarece acestea ar putea fi contaminate cu scurgeri accidentale provenite din depozit. Nu se recomandă amplasarea depozitelor într-o zonă undevnivelul pânzei freatice este ridicat sau unde sunt posibile inundații sezoniere.

Locaţia depozitului trebuie să asigure condiții de acces pentru furnizarea produselor, pentru colectarea în condiţii de siguranţă a deseurilor cât și pentru accesul corespunzător al vehiculelor serviciilor de urgență.

Accesul în depozit trebuie restricționat –  semne de avertizare trebuie să fie afișate în mod vizibil în interiorul și în afara depozitelor de pesticide. Acestea trebuie sa semnalizeze asupra: prezentei „pesticide periculoase” , „accesul interzis persoanelor neautorizate” , „Fumatul interzis. Orice tip de flacără interzisă.”

Construcția. Depozitul ar trebui să fie suficient de mare pentru a păstra cantitatea de produse de protecția a plantelor depozitate. Ar trebui să aibă o capacitate suplimentară de 15 la sută, pentru circulația stocurilor și nevoile potențiale viitoare, în plus față de spațiul existent pentru livrarea produselor de protecția a plantelor și spațiul separat unde se păstrează recipientele goale.

Depozitul trebuie sa aibă o structură solidă, materialele folosite în construcţia depozitelor putand fi variate, dar acestea trebuie să fie robuste, ignifuge şi uşor de curăţat, fiind recomandate betonul, cărămida şi piatra. Podeaua trebuie să fie impermeabilă la lichide, iar tavanul, pe lângă proprietatea de a fi neinflamabil, trebuie să asigure o izolare termică suficientă pentru a împiedica existența temperaturilor extreme în interiorul depozitului. Acest aspect, asociat cu o ventilaţie eficientă, obţinută de obicei prin deschideri în părţile superioare şi inferioare ale pereţilor, va asigura înnoirea adecvată a aerului din interiorul depozitului.

În anumite circumstanţe, în ciuda unei ventilaţii bune, din cauza proprietăţilor substanţelor depozitate, nu se poate menţine depozitul complet lipsit de mirosuri, dar acest lucru nu înseamnă că aerul din depozit prezintă vreun risc pentru sănătatea umană.

Un aspect important care trebuie luat în calcul la construcţia depozitului este capacitatea sa de a reţine orice scurgeri de substante sau de apă rezultată din stingerea incendiilor. Soluţiile posibile de solutionare a acestor probleme  depind de condiţiile locale dar în majoritatea cazurilor, pentru ferme, construirea podelei cu câţiva centimetri mai jos de nivelul solului reprezintă o soluţie bună. În alte cazuri se preferă construirea unui bazin de retenţie, impermeabilizarea podelei şi a zonelor inferioare ale pereţilor şi construirea de rampe la uşi pentru a preveni pierderea lichidului în exterior. Bazinul de retenţie trebuie să aibă o capacitate de 110% din volumul lichidelor depozitate.

De obicei depozitele produselor de protecția a plantelor nu sunt prevazute cu ferestre în cazul în care există alte mijloace de ventilație și iluminat;totusi,în cazul în care există ferestre, acestea trebuie să fie protejate de soare (pentru a preveni  supraîncălzirea substanțelor chimice, având ca rezultat degradarea lor) și trebuie sa existe grilaje la ferestre astfel încât nimeni sa nu poata intra în depozit.

Iluminarea depozitelor trebuie să fie suficientă pentru a permite citirea etichetelor produselor fără dificultate.

Instalatiile electrice trebuie să fie izolate corespunzător, cu materiale ignifuge.Toate echipamentele electrice trebuie să fie instalate şi întreţinute de un electrician calificat.

Este necesar să existe un colector extern cu pereți din beton în care sa poată fi captate scurgerile  înainte de a fi neutralizate și eliminare. Apa contaminată nu  trebuie să intre în sistemul de drenaj sau de canalizare comun.

Ar trebui să existe o ieșire de urgență separata de ușa  de intrare, de preferință, la celălalt capăt al depozitului.

3.3.2 Structura depozitului

În situatiile ideale un depozit ar trebui să fie compus din următoarele zone:

• Spațiul de depozitare;
• Zona de recepție și expediție, inclusiv zonele pentru comandarea operațiilor;
• Zona de descărcare/încărcare;
• Zona pentru administrație și operațiuni auxiliare;
• Depozitul de echipamente de protecţie, camera de echipamente;
• Vestiare (vestiarul pentru îmbrăcăminte de zi cu zi, duşuri şi toalete).

Spaţiul de depozitare

Spaţiul de depozitare pentru produse chimice trebuie să fie o încăpere sau un compartiment separat în care să se ţină produsele de protecţia plantelor. Numărul şi dimensiunea acestor compartimente în cadrul depozitului depind de tipul şi cantitatea de produse care trebuie depozitate şi de echipamentul de siguranţă disponibil.

Produsele trebuie să fie depozitate numai în zonele speciale, pe rafturi şi, dacă este necesar, în dulapuri de siguranţă.

Zona de INTRARE/IEȘIRE

În zona de recepţie şi expediţie produsele sunt primite şi controlate în momentul în care sosesc la depozit.

Când se primesc mărfuri în magazie, trebuie să se verifice identitatea, cantitatea şi eticheta acestora şi să se confrunte cu documentele de transport. Se va controla integritatea ambalajelor. Toate ambalajele deteriorate sau care prezintă scurgeri trebuie să fie izolate şi rezolvate imediat. Ambalajele cu etichete şterse sau lipsă trebuie să fie puse deoparte pentru a fi identificate/ppp se returnează la furnizor. Bunurile livrate trebuie să corespundă cu cele din nota de expediţie în ceea ce priveşte tipul, cantitatea şi starea mărfurilor. Pe nota de livrare se pot scrie orice fel de comentarii pentru ca managementul să ia măsuri ulterior.

Pentru toate bunurile aflate în depozit trebuie să existe fişe de securitate, instrucțiuni și fise de magazie a produselor stocate.

Trebuie să fie pus la punct un sistem de control al recepţiei şi expediţiei care să acopere toate operaţiunile efectuate cu produsele din momentul în care sosesc, pe perioada cât sunt ţinute în depozit, pentru ieşirea din magazie în vederea utilizării şi pentru produsele returnate sau neutilizate.

Zona de încărcare

Zona în care sunt încărcate şi descărcate camioanele/vehiculele trebuie să fie pavată. În zona de încărcare poate exista şi o rampă.

Trebuie să se ia măsuri de precauţie pentru reţinerea scurgerilor/deversărilor. Sistemul de drenare a apei de ploaie trebuie să aibă şi o instalaţie pentru reţinerea apei.

Zona pentru administraţie şi operaţiuni auxiliare

Pentru operaţiunile din depozit este nevoie de următoarele încăperi:

• Birouri
• Încăpere pentru echipamente: pentru păstrarea echipamentelor, a uneltelor, a pieselor de schimb, a echipamentului individual de protecţie, de exemplu, mănuşi impermeabile, aparate de respirat, toate numerotate şi puse pe cuiere numerotate; semnele de avertizare de tipul: „Echipament de protecţie obligatoriu”, „Nu mâncaţi şi nu beţi”, „Fumatul interzis”, „Spălaţi echipamentul înainte de depozitare” trebuie să fie afişate la loc vizibil.

Zona de spălare: pentru echipamente, cum ar fi aspersoare de spate sau pentru tractor să existe o pistă de beton cu pereţi care să împiedice scurgerea apei şi praguri care să împiedice revărsarea; sistem de drenaj; apă curentă şi furtunuri; semne cu „Nu intraţi” sau „Apă nepotabilă”.

• Încăperi pentru instalaţia electrică;
• Încăpere pentru sistemul de încălzire centrală;
• Încăpere pentru încărcarea bateriei motostivuitorului (dacă este cazu);
• Vestiare: cameră de schimb, cuiere numerotate sau zone pentru salopete şi cizme; zone separate pentru hainele obişnuite; acces direct la duş; un afiş: „Spălaţi-vă înainte de plecare!”;
• Duş şi chiuvetă: prevăzute cu săpun şi prosoape;
• Toaletă: hârtie igienică, afiş: „Spălaţi-vă pe mâini înainte de a utiliza toaleta” şi „Spălaţi-vă pe mâini după ce aţi utilizat toaleta”;
• Spațiu pentru spălarea echipamentului individual de protecţie (îmbrăcăminte) cu o zonă delimitată pentru uscare. Apa uzată să fie recuperată în fosă/recipient pentru expedierea acesteia la unități specializate pentru neutralizarea deșeurilor, cu care unitatea are un contract. Este interzis spălarea echipamentelor de protecție in alte zone.

Ori de câte ori este posibil, birourile şi vestiarele trebuie să fie localizate în afara clădirii principale a depozitului. Dacă astfel de facilităţi sunt localizate în interiorul depozitului, ele trebuie să fie separate de zona de depozitare şi construcţia trebuie proiectată în aşa fel încât să asigure cel puţin o oră de rezistenţă la foc. Trebuie să existe, de asemenea, şi o altă ieşire decât prin depozit.

Semnele de avertizare

Fiecare compartiment al depozitului trebuie să fie prevăzut cu semne de avertizare adecvate referitoare la proprietăţile produselor depozitate, la alte riscuri sau echipamente şi trebuie afişate în diverse locuri, de exemplu:

• Marcarea zonelor de depozitare şi de transport;
• Marcarea ieşirilor de urgenţă;
• Semne de avertizare pentru pericole, ca:

– Semne referitoare la înălţimea/numărul de paleţi depozitaţi unul peste altul, rezistenţa /stabilitatea podelei sau a rastelului;

– Informaţii referitoare la pericolele prezentate de produs.

Semnele de avertizare trebuie să fie uşor intelese de către mânuitori, operatori şi orice alte persoane care lucrează în incinta respectivă sau în depozit şi trebuie să fie afişate în mod vizibil. Dintre semnele tipice menţionăm:

• „Pericol” (cu un craniu şi două oase încrucişate);
• „Depozit de produse de protecţia plantelor”;
• „Intrarea persoanelor neautorizate interzisă”;
• „Echipamentul individual de protecția obligatoriu”
• „Mâncatul şi băutul interzise” ;
• „Pericol de incendiu”;
• „Fumatul interzis”.

În plus, trebuie să fie afişată o listă a personalului autorizat şi a datelor de contact pentru serviciile de urgenţă. Este bine, de asemenea, să se afişeze diagrame şi postere care să ilustreze manevrarea în siguranţă a produselor de protecţia plantelor.

3.3.3  Prevenirea incendiilor

Incidentele anterioare au demonstrat că produsele de protecţia plantelor expuse la căldura incendiului pot deveni periculoase pentru pompieri şi alte persoane aflate în apropiere şi pot da naştere unor pericole foarte grave pentru mediu.

Prevenirea unor astfel de incendii trebuie să fie o preocupare majoră a tuturor operatorilor magaziei.

Spaţiile libere dintre depozite sau din jurul acestora nu trebuie să aibă nici un fel de materiale combustibile care ar putea fi folosite de incendiatori.

Fumatul

Din motive de igienă şi pentru prevenirea incendiilor, fumatul în depozitele de produse de protecţia plantelor este interzis.

Scânteile de la motostivuitor și utilizarea echipamentelor auxiliare

Acolo unde sunt depozitate mărfuri foarte inflamabile şi se poate crea o atmosferă explozivă, prezenţa unei surse de aprindere trebuie să fie exclusă. Se recomandă în acest sens motostivuitoare certificate fără scântei. Dacă într-un astfel de spaţiu trebuie totuşi să intre un motostivuitor care nu este anti-scânteie, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:

• Înainte de intrarea în depozit trebuie să ne asigurăm printr-o inspecţie amănunţită (verificând dacă sunt scurgeri sau dacă se simt mirosuri) că atmosfera nu prezintă potenţial de explozie. În caz contrar − nu intraţi!
• Motostivuitoarele care nu sunt de tipul anti-scânteie vor fi folosite numai pe perioade scurte de timp şi trebuie să părăsească depozitul cât mai repede după ce şi-au îndeplinit misiunea.

Acolo unde sunt folosite, echipamentele auxiliare cu acţionare electrică sau pe combustibil trebuie să fie ţinute departe de produsele depozitate şi trebuie să existe un întrerupător izolat în apropiere de echipament.

Încărcătoarele de baterii şi dispozitivele de ambalat trebuie să fie plasate în afara magaziei sau într-un încăpere separată.

Detectarea incendiului – utilizarea sistemelor de alarmă

Depozitele mai mari de produse de protecţia plantelor trebuie să fie echipate cu o alarmă sonoră internă şi toate depozitele trebuie să aibă mijloacele pentru alertarea brigăzii de pompieri, adică telefoane, butoane de incendiu etc.

Combaterea incendiului

Nivelul instalaţiilor pentru combaterea incendiilor dintr-o magazie depinde de dimensiune acesteia, de tipul şi de cantitatea de produse depozitate şi de dimensiunea, echipamentul, performanţa şi timpul de reacţie al serviciului de pompieri.

Aprovizionarea cu apă pentru combaterea incendiului

Sursa de furnizare a apei pentru combaterea incendiului trebuie să fie sigură şi cantitatea de apă suficientă.

Cantitatea de apă necesară pentru combaterea incendiului depinde de capacitatea de depozitare a clădirii, de cantitatea şi de tipul de produse depozitate şi de locaţie. Acestea trebuie decise în cooperare cu autorităţile locale de combatere a incendiilor şi cu serviciul de pompieri.

Trebuie să existe o sursă de apă cu debitul de 800 l/min (pentru depozite mici) şi până la 3.200 l/min (pentru depozite mari) timp de aprox. 120 minute. Capacitatea pompei pentru combaterea incendiilor şi a tuburilor şi furtunurilor trebuie să fie corelată. Este bine ca tuburile/conductele care aprovizionează cu apă pentru stingerea incendiului (inclusiv sistemul de aspersoare) să fie concepute ca un sistem buclă („buclă continuă pentru incendiu”), iar capacitatea conductelor să fie suficientă pentru a sprijini facilitatea numai cu o parte din bucla de incendiu operaţională.

Pompa de apă pentru stingerea incendiilor trebuie să fie funcţională şi sigură.

Pentru depozitele mai mari, se recomandă un set de două pompe (de exemplu, una pe diesel, alta electrică). Acestea trebuie verificate (pornite) şi întreţinute periodic. Dacă este disponibilă o singură pompă, aceasta trebuie verificată şi întreţinută mai frecvent. Verificarea pompei de apă trebuie să fie consemnată în documente.

Stingătoarele de incendiu

Stingătoarele mobile sau portabile de incendiu trebuie să fie poziţionate în apropiere de uşile obişnuite de intrare/ieşire. Numărul, dimensiunea şi tipul de stingătoare trebuie să fie discutate şi convenite cu serviciul local de pompieri şi cu asiguratorii împotriva incendiilor. Pentru materialele inflamabile trebuie să fie disponibile stingătoare cu spumă (5%). Stingătoarele cu pulbere uscată sunt eficiente în cazul combaterii incendiilor cu solvenţi şi pot fi folosite în orice condiţii, inclusiv în cazul incendiilor provocate de echipamentele electrice, dar trebuie să fim atenţi la posibilitatea reaprinderii sau a ricoşeului. Stingătoarele umplute cu apă nu sunt potrivite pentru combaterea incendiilor materialelor de ambalaj.

Pentru primii 50 m2 de pardoseală trebuie să existe 2 stingătoare cu apă sau pulbere uscată cu capacitatea de 10 – 12 kg, cu câte un alt stingător la fiecare alţi 100 m2 de pardoseală.

În plus, în magaziile de peste 500 m2 se recomandă să existe un stingător mobil cu pulbere uscată şi capacitatea de 50 – 100 kg.

Verificaţi şi faceţi întreţinerea stingătoarelor de incendiu cel puţin o data pe an.

Paratrasnetul

Depozitele trebuie să fie prevăzute cu un conductor împotriva trăsnetului. Instalaţia trebuie să fie în conformitate cu legislaţia locală.

 Sistemul de incalzire

Dacă exista,sistemele de încălzire trebuie să se bazeze pe aburi sau apă caldă şi sursa de căldură trebuie să fie separată de zona de depozitare. Radiatoarele cu apă caldă sau conductele cu abur trebuie să fie situate în aşa fel încât să se evite încălzirea directă a produselor depozitate.

Nu se vor utiliza unităţi de încălzire portabile; cele cu flacără deschisă sunt interzise.Căldura trebuie să fie direcţionată în aşa fel încât să se evite încălzirea produselor depozitate.

3.3.4 Reguli de depozitare

Produsele de protecţie a plantelor trebuiesc depozitate astfel încât acestea sa își menţina prorietatile şi totodata garantarea siguranţei persoanelor care au acces la ele să fie asigurata.

Produsele trebuiesc păstrate exclusiv în ambalajele lor originale şi într-o poziţie care să permită identificarea ușoară a acestora prin citirea etichetelor. Trebuie subliniat faptul că se pot depozita şi utiliza doar produse omologate în România. Trebuiesc depozitate doar cantităţile necesare efectuarii tratamentelor fitosanitare iar cel mai vechi produs din depozit va fi folosit primul, după principiul „primul intrat, primul ieşit” .

Produsele de protecţie a plantelor nu trebuie să fie depozitate direct pe pardoseală. Ele trebuie să fie depozitate deasupra pardoselii. Cel mai bine este să se depoziteze pe rafturi sau pe paleţi ridicaţi de la pardoseală, pentru a se evita deteriorarea containerelor din cauza umezelii şi pentru a se utiliza mai eficient spaţiul din depozit. Rafturile trebuie să fie confecţionate din materiale non-absorbante cum ar fi metalul, pentru a se evita contaminarea. Paleţii de lemn trebuie să fie trataţi pentru a nu absorbi lichide. Dacă nu este posibil, paleţii de lemn contaminaţi trebuie distruşi ca deşeuri periculoase. Nu depozitaţi produse diferite sau tipuri diferite de ambalaje unele peste altele. Produsele de protecție a plantelor lichide (bidoanele) sunt depozitate la baza rafturilor/direct pe paleți, produsele de protecție a plantelor solide, sub formă de praf, granule, ambalate în saci se depozitează pe rafturile superioare, in acest fel, nu există posibilitatea de deteriorare a produselor solide în cazul unei scurgeri.

Produsele de protecţia plantelor trebuie depozitate în grupe corespunzătoare diferitelor tipuri de categorii de pericol, de exemplu; inflamabilitate, combustie, corozivitate, toxicitate, potenţial oxidant etc.

În depozitele de produse de protecţie a plantelor trebuie se pastreaza și uneltele folosite la măsurarea şi cântărirea produselor, ca de exemplu instrumente de măsură, găleţi, etc., care trebuie să fie curăţate înainte de depozitare.

Depozitul este de asemenea locul ideal pentru păstrarea deşeurilor de ambalajele în saci special destinaţi acestui scop, pentru predarea ulterioară către sistemul de colectare a ambalajelor (SCAPA).

Dacă în cadrul exploataţiei agricole există şi seminţe tratate cu produse de protecţie a plantelor, acestea pot fi păstrate în acelaşi depozit până la semănare, evitându-se în acest fel contactul animalelor cu ele.

3.3.5 Recomandări privind gestionarea depozitelor

Responsabilitatea generală pentru un depozit sau o magazie revine gestionarului magaziei. Acesta trebuie să înţeleagă că răspunde personal pentru următoarele:

• Manevrarea în siguranţă a produselor la intrarea, ieşirea şi în interiorul magaziei şi ţinerea evidenţelor în legătură cu aceste mişcări;
• Protecţia muncii, igiena şi sănătatea personalului operaţional;
• Instruirea personalului;
• Menţinerea unor condiţii adecvate de depozitare;
• Protecţia mediului;
• Planificarea procedurilor de urgenţă;
• Prevenirea incendiilor şi contactul cu autorităţile.

Securitatea depozitului

Printre riscurile cu care se confruntă un depozit sunt jaful, furturile mărunte, contaminarea produselor, sabotajul, vandalismul şi incendierea intenţionată. De aceea, securizarea depozitului sau a magaziei este extrem de importantă. De asemenea, din cauza cantităţii şi a valorii produselor depozitate, securitatea locaţiei trebuie văzută ca una din sarcinile cele mai importante.

Măsurile de securitate trebuie să prevină intrarea neautorizată în depozit şi jaful, după cum urmează:

• În timpul orelor de program prin limitarea accesului printr-un sistem de intrare controlată;
• În afara orelor de program, prin încuierea uşilor şi a ferestrelor depozitului şi ale birourilor adiacente;
• În depozitele mari se recomandă să se instaleze alarme împotriva intruşilor, dacă se poate garanta în mod rezonabil o reacţie rapidă din partea personalului de securitate.

Locaţia trebuie să fie înconjurată de un zid sau de un gard de securitate. Acolo unde zidul magaziei formează şi zidul de incintă, trebuie să avem grijă să nu existe posibilitatea de se intra prin deschizăturile pentru ventilaţie, prin acoperiş sau din clădirile adiacente.

Accesul în depozitul de produse este permis numai persoanelor autorizate care au fost instruite în mod corespunzător, persoanelor sub strictă supraveghere sau personalului instruit.Accesul la locaţie şi în depozit trebuie să fie controlat în mod eficace.

Personalul extern nu trebuie să fie autorizat să se deplaseze prin magazie nesupravegheat:

• Vizitatorii trebuie să vadă uşor şi clar unde trebuie să se înregistreze;
• Uşile şi porţile trebuie să fie închise în timpul zilei, dacă nu este nimeni din personalul depozitului;
• Personalul extern (de ex., şoferi, însoţitori) nu trebuie să fie lăsaţi singuri în depozit.

Instruirea personalului

Operaţiunile din depozit pot fi efectuate în siguranţă numai dacă se bazează pe proceduri planificate care să fie bine înţelese şi respectate de toată lumea.

Tot personalul care lucrează în depozit trebuie să fie instruit în mod temeinic. Trebuie să se ţină în permanenţă evidenţa  instruirilor efectuate.

Instruirea trebuie să includă:

• Cunoştinţe referitoare la pericolele prezentate de produse;
• Proceduri generale de operare în siguranţă şi lucrul cu echipamentele;
• Proceduri de urmat în caz de urgenţă.

3.3.6 Recomandări de igiena și protecția muncii

Curăţenia

Trebuie să se menţină standarde corecte de igienă, ceea ce include:

• Curăţarea sistematică şi periodică a pardoselii şi a rafturilor, de preferinţă cu ajutorul unui aspirator de tip industrial;
• Existenţa unor facilităţi de spălare pentru personal şi, dacă este posibil, cu separarea zonelor în „zone curate şi murdare”. Trebuie să existe în permanenta  săpun şi prosoape;
• Îmbrăcăminte de lucru în cantităţi suficiente pentru a putea fi schimbată, de dorit, zilnic, iar dacă nu, cel puţin săptămânal şi ori de câte ori este contaminată; Aceasta ar trebui  să fie spălată la faţa locului sau de o companie externă specializată.

Echipamentul individual de protecţie

Când se lucrează cu produse de protecţia plantelor este important să purtăm un echipament adecvat de protecţie individuală.

Elementele componente specifice ale echipamentului individual de protecţie (ochelari, mănuşi, combinezoane, măşti etc.) trebuie să fie alese în conformitate cu evaluarea riscului de la locul de muncă, reprezentat de produsele manipulate şi depozitate. Trebuie să se ţină seama de informaţiile din Fişa de Securitate a produsului.

Pentru anumite sarcini de lucru, trebuie avute în vedere şi următoarele elemente, pe lângă îmbrăcămintea de lucru obişnuită:

• Încărcarea şi descărcarea vehiculelor: încălţăminte de siguranţă, combinezon, mănuşi, ochelari;
• Depozitarea containerelor: încălţăminte de siguranţă, mănuşi, ochelari;
• Scurgeri de produs: şorţ PVC, salopetă sau costume confecţionate din materiale speciale, de exemplu, polipropilenă neţesută, mănuşi adecvate, ochelari adecvaţi (ochelari de protecţie sau ochelari de protecţie şi mască de faţă), aparat de protecţie a respiraţiei (împotriva inhalării de pulberi şi/sau vapori).

Echipamentul individual de protecţie trebuie inspectat periodic, întreţinut în stare bună şi curat, şi înlocuit ori de câte ori este necesar. Toate echipamentele trebuie spălate cu apă caldă şi săpun şi clătite în apă curată după utilizare. În cazul măştilor respiratorii, este necesară înlocuirea filtrelor şi curăţarea, deşi uneori filtrul se poate utiliza de mai multe ori. În cazul pulberilor, se recomandă folosirea măştilor de unică folosinţă. Se recomandă insistent ca tot echipamentul individual de protecţie să fie eliberat personal fiecărui lucrător.

Primul ajutor

Trebuie să existe o trusă de prim ajutor. Locul ei trebuie indicat printr-un semn vizibil. Se recomandă să existe afişe cu ilustrarea primului ajutor şi cu principalele numere de telefon pentru cazurile de urgenţă.

1. Contaminarea pielii

Orice contaminare a pielii cu produs trebuie spălată imediat. Se va avea în vedere instalarea unui duş pentru urgenţe şi a unei instalaţii pentru spălat ochii. În orice caz, spălarea cu cantităţi mari de apă este obligatorie.

2. Contaminarea ochilor

Contaminarea ochilor trebuie urmată imediat de spălarea cu cantităţi de apă în abundenţă. Se poate folosi o soluţie specială de spălat ochii sau apa curentă curată timp de cel puţin 15 minute. Se va consulta Fişa de Securitate a produsului. Dacă disconfortul persistă şi dacă în Fişa de Securitate se menţionează posibilitatea apariţiei iritaţiei, sau dacă se constată o vătămare a conjunctivei sau a corneei, se recomandă insistent consultarea unui medic de specialitate sau internarea în spital.

Folosirea unor soluţii de spălat ochii preparate sau păstrate în mod necorespunzător poate provoca vătămarea ochilor, aşadar aceste soluţii trebuie schimbate frecvent (cel puţin o dată la trei luni).

3. Inhalarea / ingerarea

Dacă o persoană a ingerat accidental un produs de protecţia plantelor trebuie să se prezinte imediat la medic sau la spital. Inhalarea de praf sau vapori trebuie tratată în mod similar.

În Fişa de Securitate a produsului sunt descrise măsurile specifice (vomitatul indus, spălăturile gastrice, tratamente specifice etc.).

Îndepărtarea scurgerilor şi a deşeurilor

Scurgerile

Scurgerile şi deversările accidentale pot fi prevenite uşor dacă se mânuiesc cu grijă containerele cu produse de protecţia plantelor, prin condiţii bune de depozitare, prin controlul şi verificarea stocurilor.

Toate cazurile de scurgeri de produs trebuie raportate persoanei răspunzătoare şi rezolvate în mod corespunzător. Nu trebuie să se permită ca produsul scurs să se acumuleze sau să se răspândească  în depozit.

Nu este voie să se folosească apă pentru spălarea lichidelor scurse.

Echipamentul pentru combaterea scurgerilor

Pentru a face faţă cazurilor de scurgeri echipamentul pentru combaterea scurgerilor trebuie ţinut într-un loc vizibil şi uşor accesibil, pe un cărucior mobil marcat cu un semn vizibil. Numărul de obiecte şi cantităţile de materiale necesare depinde de dimensiunea depozitului şi de probabilitatea producerii unor scurgeri de produs:

• Container (ladă) de argilă granulară sau alt material absorbant (nisip);
• Mătură, făraş plat (lopată) şi ştergător de pardoseală cu cauciuc;
• Saci mari de plastic goi, foarte rezistenţi;
• Cârpe şi găleţi pentru spălarea suprafeţelor;
• Opţional, saci cu nisip (suficienţi pentru a se construi un mic baraj de protecţie).

Curăţenia în cazul scurgerilor accidentale

Puneţi mai întâi îmbrăcămintea individuală de protecţie (trataţi întotdeauna orice produs drept periculos înainte să aveţi posibilitatea de a-i verifica eticheta). Puneţi containerul pe o parte sau cu capul în jos ca să opriţi scurgerea.

Produsele scurse trebuie să fie absorbite mai întâi cu argilă inertă sau nisip. Înconjuraţi zona cu produs cu argilă inertă şi apoi amestecaţi încet cu produsul. Puneţi amestecul rezultat într-un container închis ermetic şi etichetat sau într-un sac de plastic foarte rezistent, în vederea distrugerii.

Transferaţi produsele de protecţia plantelor lichide rămase într-un container curat, etichetat sau închideţi din nou ermetic containerul vechi. Spălaţi pardoseala contaminată cu apă din abundenţă. Nu lăsaţi apa să se scurgă în canalizare. Folosiţi material absorbant ca s-o strângeţi, aşa cum s-a procedat mai sus cu lichidul propriu-zis.

Pulberile şi granulele trebuie înlăturate, preferabil prin folosirea unui aspirator de praf industrial, echipat cu filtru primar şi secundar. Dacă folosiţi mătura (peria) şi făraşul, se poate reduce cantitatea de praf eliberat în aer presărând mai întâi nisip peste locul respectiv. Urmaţi apoi aceeaşi procedură ca şi în cazul scurgerilor de lichide.

3.3.7 Gestionarea situaţiilor de urgenţă

1. Planificarea situaţiilor de urgenţă – Planul pentru situaţii de urgenţă trebuie să indice la cine să se apeleze

Un plan de urgenţă eficace va reduce riscul de accidentare pentru oameni şi de daune pentru proprietăţi şi mediu. Planul trebuie să acopere situaţii de urgenţă, inclusiv contaminare/intoxicare, incendiu, inundaţii, scurgeri de produs, accidente, tornade, uragane, cutremure, acţiuni criminale.

De aceea este de o importanţă vitală să se analizeze circumstanţele în care pot apărea situaţii de urgenţă, ce măsuri trebuie să fie luate şi cine va lua deciziile respective. Planul de urgenţă trebuie să includă planul echipamentului, instruirea şi exerciţiile. Punerea planului în practică va scoate în evidenţă dificultăţile sau slăbiciunile şi va asigura cunoaşterea lui de către toţi cei implicaţi.

Orice plan de urgenţă trebuie să includă colaborarea cu autorităţile locale. De asemenea, se recomandă insistent să se stabilească o colaborare cu experţii (de mediu, medicali etc.) care pot oferi sfaturi competente în caz de necesitate. Analiza sistemelor de comunicare (telefoane mobile, internet) este de asemenea importantă pentru o reacţie de răspuns eficace.

Planificarea nu trebuie să se refere numai la combaterea incendiilor, ci şi la consecinţele reprezentate de fum şi de aburi, precum şi de eventuala deversare a apei contaminate de la stingerea incendiului. Dacă în timpul unui incendiu nu se poate garanta strângerea apei care poate reprezenta un pericol serios la adresa cursurilor de apă externe, atunci, în cazul în care nu există un pericol imediat la adresa oamenilor sau a altei proprietăţi, decizia de a înceta lupta cu focul poate avea mai puţine consecinţe grave.

Alte tipuri de situaţii de urgenţă care necesită implicarea autorităţilor trebuie să fie discutate şi coordonate cu organele responsabile (de ex., autoritatea de mediu, spitalele, centrele pentru intoxicaţii şi poliţia).

2. Planul echipamentului

Un plan care să indice poziţia echipamentului de combatere a incendiului, inclusiv locaţia tuburilor, hidranţilor şi a furtunurilor de incendiu trebuie să fie afişat în două locuri cel puţin, dintre care unul să fie biroul gestionarului.

3. Instruirea pentru situaţii de urgenţă

Personalul magaziilor/depozitelor trebuie să fie instruit în legătură cu modul cum trebuie să acţioneze în situaţii de urgenţă, adică atunci când se produc scurgeri importante de produs sau incendii.

Toţi angajaţii trebuie să fie instruiţi pentru utilizarea tuturor tipurilor de echipament de combatere a incendiului existent la faţa locului şi să-şi exerseze îndatoririle în cadrul planului pentru situaţii de incendiu.:

• Declanşarea alarmei;
• Utilizarea corectă a stingătoarelor de incendii;
• Procedurile de evacuare a locaţiei;
• Evidenţa întregului personal prezent

4. Acţiuni pentru combaterea incendiilor

CUM SĂ PROCEDAŢI ATUNCI CÂND DETECTAŢI UN INCENDIU

1. Sunaţi la 112.
2. Încercaţi să limitaţi focul şi să nu-l lăsaţi să se extindă şi la alte locaţii.
3. Dacă consideraţi că vă puteţi descurca singur cu focul, folosiţi stingătorul cel mai apropiat.
4. Dacă este nevoie de asistenţă, NU ÎNTÂRZIAŢI. Evacuaţi tot personalul din zonă, cu excepţia celor care se luptă efectiv cu incendiul şi trimiteţi-i la punctul de adunare.
5. Brigada de incendiu trebuie să aplice procedura aprobată.
6. Numai pompierii profesionişti echipaţi cu aparate de respirat pot să intre în zona incendiului.
7. Orice altă persoană care a fost expusă la fum sau vapori de produse de protecţia plantelor trebuie să fie eliberată de îndatoriri şi trimisă la un control pentru o eventuală intoxicaţie.
8. Trebuie să presupunem că fumul şi vaporii eliberaţi în timpul incendiului sunt toxici. Fiţi pregătiţi să-i ţineţi pe angajaţi în afara direcţiei din care bate vântul. Pregătiţi împreună cu poliţia planul de avertizare a locuitorilor să rămână în casă cu uşile şi geamurile închise şi să deconecteze sistemele de ventilaţie, sau să fie evacuaţi dacă este cazul.
9. Pentru a strânge apa de la combaterea incendiilor, închideţi ecluzele şi gurile de drenare şi, dacă este necesar, construiţi o barieră din saci de nisip pentru a reţine lichidele care ard.
10. Orice incident atrage în mod inevitabil atenţia mass-media. Experienţa demonstrează că, dacă este posibil, este bine să fie o singură persoană din partea depozitului instruită să discute cu presa pentru a se evita neînţelegerile şi răspândirea de informaţii eronate în public.

Atenţie: În interiorul unei clădiri în flăcări, condiţiile vor deveni curând imposibil de suportat pentru personalul care nu are aparat de respirat.

Combaterea incendiilor mari, scăpate de sub control, trebuie lăsată în seama pompierilor profesionişti. Încercaţi să stingeţi incendiile mici pentru a împiedica răspândirea lor, dar nu vă puneţi niciodată în pericol pe voi şi pe cei din jur!

3.3.8 Eliminarea deseurilor rezultate în urma activității depozitului

Toate deşeurile chimice trebuie înlăturate în condiţii de siguranţă. În niciun caz nu este permis să se arunce, chiar şi cantităţi mici, în sistemul de drenare a apei de suprafaţă, în canalizare sau în cursurile de apă.

Deşeurile chimice generate de o magazie/un depozit, se încadrează, de regulă, în trei categorii:

• Stocuri expirate;
• Deşeuri rezultate din scurgeri de produs;
• Ambalaje contaminate.

Deşeurile asociate cu scurgerile de produs constau din:

• Produsul colectat;
• Materialul absorbant contaminat;
• Containerele goale contaminate.

1. Containerele goale

Bidoanele goale de produse de protecţia plantelor nu trebuie să fie refolosite. Totuşi, în majoritatea situaţiilor, containerele trebuie să fie golite foarte bine, decontaminate prin triplă clătire, găurite sau strivite, însă fără a le deteriora etichetele şi cu capacele separate de ambalaje. Acestea trebuie puse în sacii special destinaţi colectării de către SCAPA – Sistemul de Colectare al Ambalajelor de Produse de protecție a plantelor al AIPROM.

! Găuriţi şi striviţi butoaiele înainte de eliminare pentru a împiedica refolosirea lor.

2. Stocurile expirate

Deşeurile legate de scurgerile de produs sunt eliminate, de regulă, destul de repede, în schimb, stocurile expirate sunt lăsate acolo unde se află. Neglijarea îndelungată a acestor stocuri poate avea drept rezultat deteriorarea ambalajelor şi scurgeri de produs care pot reprezenta un pericol grav. Mai mult chiar, dacă trece prea mult timp, s-ar putea să devină neidentificabile. De aceea, aceste stocuri ar trebui eliminate periodic în condiţii de siguranţă.

În legătură cu eliminarea stocurilor expirate trebuie să se ceară întotdeauna sfatul furnizorului sau al autorităţilor locale.

3.4 RECOMANDARI PRIVIND UTILIZAREA ÎN SIGURANȚĂ A PRODUSELOR DE PROTECȚIE A PLANTELOR

PREGĂTIREA SOLUŢIEI DE STROPIT – Generalitati

Pregătirea soluţiei de stropit necesită precauţii speciale din partea operatorului. În această fază, în plus faţă de manipularea produselor concentrate, nediluate, există o serie de operaţiuni, ca amestecarea şi umplerea echipamentelor de stropit.
Prepararea soluţiei de stropit este o operaţiune ce implică un nivel ridicat de responsabilitate, şi care trebuie executată doar de personal pregătit și instruit în acest sens. Este esenţial să vă asiguraţi că nu există persoane neautorizate sau animale în vecinătatea locului unde se prepară soluţia şi să luaţi toate precauţiile necesare pentru evitarea erorilor sau accidentelor, care ar putea avea consecinţe negative asupra calităţii tratamentului, operatorului sau mediului înconjurător.

Înainte de a prepara soluţia, există câteva reguli de bază pe care trebuie să le urmaţi:

• Citiți etichetele şi urmaţi instrucţiunile;
• Folosiţi echipament individual de protecţie adecvat;
• Verificaţi dacă echipamentul de stropit pe care îl veţi folosi este calibrat şi funcţionează corespunzător;
• Verificaţi dacă echipamentul de prim ajutor şi numerele de telefon de urgenţă sunt la îndemână;
• Calculaţi cantitatea de soluţie necesară tratamentelor fitosanitare.

 Locul unde se prepară soluţia

Se recomandă amenajarea unui loc special pentru prepararea soluţiei, care să fie practic, funcţional, sigur şi care să protejeze mediul înconjurător. De multe ori, e de preferat că această locaţie să fie aproape de depozitul de produse de protecţia plantelor. Acest loc, care poate sau nu să fie acoperit, trebuie să nu aibă pereţi laterali, podeaua sa să fie impermeabilă, cel puţin în zona în care se umple echipamentul de stropit, şi trebuie să aibă capacitatea de a reţine eventuale scurgeri.

Aceste locaţii trebuie să fie bine ventilate şi departe de izvoare, puţuri şi cursuri de apă.

   Utilizarea echipamentului individual de protecţie (EIP)

Etichetele produselor conţin la capitolul „Măsuri de igienă şi protecţia muncii” referinţe privitor la echipamentul individual de protecţie care trebuie purtat. De fiecare dată când se cer condiţii specifice de protecţie pentru un produs, acestea sunt indicate pe etichetă.

Echipamentul minim de protecţie recomandat în timpul preparării soluţiei de stropit constă în:

• Salopetă de protecţie
• Mănuşi din cauciuc nitrilic
• Cizme de cauciuc
• Ochelari de protecţie / vizieră

 

Importanta citirii etichetei

Eticheta este un document oficial care conţine toate informaţiile despre produs, modul corect de utilizare şi recomandări. Este obligatoriu ca toate instrucţiunile de pe etichetă să fie urmate întocmai.

În general, produsele de protecție a plantelor și amestecurile trebuie să conțină pe etichetă următoarele informații:
–      identitatea furnizorului/distribuitorului și al producatorului;

–      nr. certificatului de omologare și data;

–      denumirea comercială al produsului de protecția plantelor și substanța activa;

–      cantitatea nominală a unei substanțe sau amestec în pachetele puse la dispoziția publicului larg (cu excepția cazului în care această cantitate se specifică în alt loc pe pachet);

–      pictograme de pericol (reprezentări grafice care combină un simbol și un alt element vizual);

–      cuvinte de avertizare („Atenție” sau „Pericol”);

–      fraze de risc („Pericol de incendiu sau de proiectare”, „Mortal în caz de înghițire” etc.)

–      recomandări de siguranță („Păstrați numai în recipientul original”, „A se proteja de umiditate”, „A nu se lăsa la îndemâna copiilor” etc.);

–   termenul de valabilitate al produsului;

–   proprietăți fizico-chimice ale produsului;

–   compatibilitatea produsului cu alte produse de protectie a plantelor;

–   măsuri de igienă, protecție a muncii și prim ajutor;

–   condiții de manipulare, depozitare și transport;

–   măsuri pentru protecția mediului și recuperarea ambalajelor;

–   nr. lot și data fabricației;

–   modul de acțiune al produsului;

–   modul de intrebuintare:

–   timpul de pauză de la ultimul tratament;

–   tehnica de aplicare și utilizarea in siguranta al produsului.

 Măsuri de precauţie în timpul preparării soluţiei

• Deschideţi ambalajul care conţine produsul ţinându-l vertical şi goliţi-l cu grijă, astfel încât să evitaţi stropiri sau scurgeri; atunci când goliţi un ambalaj mare (mai mare de 5 L/5 kg), aveţi grijă să lăsaţi aerul să circule în timp ce turnaţi produsul. Aceasta permite produsului să curgă liber, prevenind stropirile;
• Tineţi ambalajul departe de corp; pentru a reduce eventualitatea contactului direct cu produsul.
• Măsuraţi corect produsul . Nu estimaţi cantitatea, pentru că în cazul anumitor produse o diferenţă mică în cantitatea folosită poate să ducă la obţinerea unui rezultat diferit faţă de cel scontat.
• După măsurarea cantităţii produsului care va fi utilizat, închideţi imediat ambalajul pentru a evita scurgeri.
• Clătiţi ustensilele folosite pentru măsurarea produsului şi goliţi apa rezultată după această clătire în bazinul echipamentului de stropit.
• Păstraţi containerele şi ustensilele de măsurat pe suprafeţe plate, stabile pentru a evita căderea lor şi împrăştierea conţinutului.
• Când produsul e aplicat folosind tractoare, este necesar să aveţi la îndemână mănuşi în situaţia în care trebuie să reparaţi echipamentul de stropire (ex. deblocaţi duzele). Dacă operatorul este aceeaşi persoană care a preparat soluţia, acesta trebuie să spele mănuşile utilizate, să le scoată, să le ţină în tractor şi abia apoi să ducă la bun sfârşit tratamentul.

Prepararea soluţiei direct în rezervorul echipamentului de stropit

Datorită progreselor imense făcute în îmbunătăţirea calităţii formulelor produselor, nu mai este necesar în ziua de azi să diluaţi întâi produsul într-o găleată separată (pre-amestecare) şi să o goliţi în rezervorul echipamentului de stropit. Majoritatea produselor solide şi toate produsele lichide pot fi amestecate direct în echipamentul de stropit, cât timp sistemul acestuia de agitare este în funcţiune.

Procedura de amestec:

• Calculaţi cantităţile de apă şi produs care vor fi utilizate, în funcţie de suprafaţa care urmează să fie tratată, evitând surplusul;
• Puneţi jumătate din cantitatea de apă necesară în rezervorul echipamentului de stropit, porniţi circuitul de agitare, adăugaţi produsul şi apoi cealaltă jumătate din cantitatea de apă, amestecând continuu.
• Dacă este necesar să amestecaţi diferite produse, cele solide (Pulberi umectabile – WP, Granule dispersabile în apă – WG) trebuie adăugate primele în rezervorul echipamentului de stropit până când se obţine o mixtură omogenă, iar cele lichide trebuie adăugate ulterior.
• Verificaţi dacă există compatibilitate între produse, dacă soluţia dorită este recomandată şi dacă fiecare produs este bine dizolvat înainte de a adăuga încă unul în amestec.

Tripla clătire

După folosirea completă a produsului, containerele goale trebuie clătite de 3 ori:

1. Goliţi complet conţinutul recipientului în rezervorul echipamentului de stropit.
2. Umpleţi ambalajul cu apă la ¼ din volumul său.
3. Puneţi capacul şi agitaţi viguros timp de câteva secunde.
4. Goliţi apa de clătire în rezervorul echipamentului de stropit.
5. Repetaţi de încă 2 ori paşii 2 – 4; faceţi recipientul inutilizabil, de preferat fără a-i deteriora eticheta, separaţi capacul de ambalaj şi puneţi-l în sacii special destinaţi colectării ambalajelor (SCAPA).

Tripla clătire a ambalajelor este aplicabilă ambalajelor rigide cu capacitate/masă de până la 25 L/25 kg, care au conţinut produse de protecţia plantelor destinate preparării soluţiei de stropit.

Clătirea ambalajelor aduce după sine următoarele beneficii:

• Economice: un ambalaj care nu a fost clătit mai poate conţine până la 5% produs.
• De eficienţă: prin clătirea ambalajelor întreaga cantitate de produs este folosită, deci concentraţia corectă pentru tratarea culturii, mărindu-se astfel eficienţa tratamentului.
• De siguranţă: un ambalaj bine clătit nu va conţine reziduuri, evitându-se astfel riscuri de intoxicaţie şi alte accidente.
• De mediu: un ambalaj care a fost clătit de 3 ori nu va contamina mediul înconjurător.

Ambalajele ne-rigide de orice capacitate şi ambalajele rigide de 25 L/25 kg până la 250 L/250 kg trebuie să fie complet golite de conţinut, fără o clătire prealabilă.

ATENTIE !

• Nu aruncaţi niciodată ambalajele goale la intâmplare;
• Nu lăsaţi niciodată ambalajele goale:
• Pe câmpuri (terenuri cultivate sau necultivate);
• În râuri, izvoare sau şanţuri de scurgere;
• În pubele de reziduuri urbane.
• Nu ardeţi niciodată ambalajele de produse de protecţia plantelor;
• Nu reutilizaţi niciodată ambalejele de produse de protecţia plantelor în alte scopuri, pentru că ar putea conţine reziduuri de produs;
• Practici acceptate până acum câţiva ani, ca arderea, îngroparea sau aruncarea în pubele de reziduuri urbane sunt acum incorecte. Contactaţi-vă furnizorul sau Asociaţia Industriei de Protecţia Plantelor din România (AIPROM) pentru a mai afla mai multe detalii despre schema de colectare a deşeurilor de ambalaje de produse de protecţia plantelor (SCAPA).

3.5 CÂTEVA RECOMANDĂRI PRIVIND APLICAREA PRODUSELOR DE PROTECŢIA PLANTELOR

Înainte de începerea aplicării

• Asiguraţi-vă că produsele ce vor fi folosite sunt de calitate şi provin din ambalaje care au indicaţii clare privind conţinutul şi natura produselor de protecţia plantelor;
• Asiguraţi-vă că nu există persoane sau animale în zona care va fi tratată;
• Citiţi cu atenţie eticheta produsului care va fi aplicat;
• Nu consumaţi băuturi alcoolice înainte de începerea tratamentului;
• Dacă folosiţi un tractor, asiguraţi-vă că aveţi la îndemână mănuşi curate, pe care le puteţi folosi în cazul în care trebuie să reparaţi ceva la pulverizator;
• În cazul în care aplicarea este contractată, asiguraţi-vă că operatorul este calificat şi autorizat.

Acordați atenție condițiilor de mediu

IMPORTANT:

Verificaţi condiţiile meteorologice, pentru că pot afecta eficacitatea şi siguranţa tratamentului:

• Nu aplicaţi produsele dacă e vânt puternic;
• Substanţele care pot fi împrăştiate de vânt pot fi periculoase dacă sunt purtate în direcţia operatorului, altor recolte, surselor de apă, animalelor sau locuinţelor;Viteza maximă a vântului pe care se vor face tratamente va fi de 4 m/s. În caz de vânt puternic tratamentele se vor efectua numai dimineaţa sau seara.
• Unele produse sunt uşor spălate de apa de ploaie, deci este necesar ca după aplicare să urmeze o perioadă fără precipitaţii;
• Evitaţi aplicarea produselor fitosanitare în orele cele mai fierbinţi ale zilei.

Purtați  echipament individual de protecţie (EIP)

• Întregul echipament de protecţie, cu excepţia pălăriei/şepcii, trebuie marcat cu simbolul CE;
• Folosiţi mănuşi din cauciuc nitrilic potrivite (mănuşile obişnuite de cauciuc nu vă oferă suficientă protecţie);
• Citiţi cu atenţie eticheta produsului pentru a verifica dacă mai este necesar şi alt echipament de protecţie (şorţ, mască împotriva prafului sau vaporilor, ochelari de protecţie, etc.);
• Asiguraţi-vă că asistenţii operatorilor sunt de asemenea protejaţi corespunzător cu EIP.

Luați-vă măsuri de  precauţii în timpul aplicării

• Nu permiteţi accesul oamenilor sau animalelor în zona care va fi tratată;
• Nu mâncaţi, beţi sau fumaţi în timpul aplicării;
• Nu desfundaţi duzele cu gura.

Calitatea aplicării produselor de protecţia plantelor va influenţa într-o mare măsură eficacitatea tratamentului, dar va avea de asemenea impact asupra contaminării operatorului.

• În culturi înalte, unde aplicarea este direcţionată în sus, expunerea operatorului este mărită.
• În culturi crescute în spaţii închise, cu plante înalte şi distanţe mici între rânduri, creşte contaminarea operatorului prin contactul cu frunzişul pulverizat.
• În aplicările manuale de volum mare, gradul de contaminare al operatorului depinde de lungimea şi direcţia lancei de pulverizare, viteza cu care merge operatorul, direcţia în care merge (înainte, înapoi). Prin mersul înapoi, se evită contactul cu frunzişul ud.

Gestionarea surplusului de soluţie de stropit

Un operator experimentat prepară cantitatea necesară şi suficientă de soluţie de stropit, pentru tratamentul propus. În general, nu există surplus de soluţie de stropit când operatorii sunt obişnuiţi să aplice tratamentele de protecţia plantelor an de an pe aceleaşi parcele de teren şi când ei înşişi sunt cei care calibrează echipamentele.

Atunci când rămân totuşi surplusuri de soluţie de stropit, procedura corectă este de a le dilua la un factor de 10 şi de a le aplica pe plante care nu sunt destinate consumului uman sau animal. În asemenea cazuri, este necesar să analizaţi motivul pentru care a apărut surplusul şi să corectaţi procedura pentru aplicările următoare.

Echipamentul de aplicarea produselor de protectie a plantelor

Faceţi verificările mecanice şi funcţionale necesare pentru a vă asigura că echipamentul de stropit se află în condiţii bune de funcţionare.

Folosirea echipamentului de aplicare indicat în recomandările de utilizare ale produselor de protecţia plantelor este o condiţie de bază pentru succesul tratamentului. De asemenea, este necesar să citiţi cu atenţie indicaţiile producătorului şi să verificaţi dacă produsul respectiv se potriveşte cerinţelor dumneavoastră privind cultura care trebuie tratată, suprafaţa şi stadiul de creştere al culturii, boala sau dăunătorii care trebuie controlaţi.

Indiferent de echipamentul de stropit folosit, este esenţial ca acesta să fie calibrat şi întreţinut corespunzător.

DUPĂ APLICAREA produselor de protecţia plantelor, e important să aveţi în vedere:

1. Cunoaşterea şi punerea în aplicare a condiţiilor specificate pe eticheta produsului cu privire la intervalul de pauză care trebuie păstrat înainte de reintrarea pe parcelele tratate şi intervalul de pre-recoltare.
2. Întreţinerea şi curăţarea echipamentului de aplicare şi echipamentului individual de protecţie (EIP).
3. Igiena operatorului.

Intervale de pauză care trebuie respectate

A.Intervalul de pauză până la reintrarea în parcelele tratate

Anumite produse fitosanitare necesită un interval de pauză până la reintrarea în câmpurile tratate cu respectivele produse. În aceste situaţii, trebuie luate precauţiile necesare pentru a preveni intrarea cuiva, din neatenţie, pe parcele. O modalitate de a face acest lucru este plasarea de panouri care să transmită că accesul este interzis pe câmpul abia tratat.

Toate produsele care necesită un interval de pauză până la reintrarea pe teren au acest lucru specificat pe etichetă.

Dacă este necesară intrarea pe teren înainte de depăşirea intervalului de pauză recomandat, trebuie purtat echipament individual de protecţie adecvat.

1. Intervalul de siguranţă (Zile pauză înainte de recoltare)

Înregistrările privind produsele aplicate, datele de aplicare şi dozele trebuie făcute imediat după aplicare, astfel încât să nu existe ulterior dubii, mai ales privind data de recoltare, adică după intervalul de pre-recoltare.

Întreţinerea şi curăţarea echipamentului de aplicare

Regula de bază pentru întreţinerea şi curăţarea echipamentului de aplicare este simplă şi practică:“Curăţaţi şi verificaţi echipamentul de aplicare la finalul fiecărei zi de lucru, lăsându-l pregătit pentru următorul tratament.”

Echipamentul folosit în aplicare trebuie curăţat imediat după fiecare aplicare. Apa folosită în spălare trebuie pulverizată în zone nelocuite, pe plante care nu vor fi folosite pentru consumul uman sau animal şi departe de izvoare, puţuri sau cursuri de apă.

Întreţinerea şi curăţarea echipamentului individual de protecţie

Echipamentul individual de protecţie (EIP) pentru tratamente de protecţia plantelor trebuie folosit exclusiv în acest scop. El trebuie curăţat la finalul fiecărei zi de lucru şi înlocuit dacă nu mai este în bune condiţii (de ex. rupt).

Spălarea cizmelor

Cizmele de cauciuc trebuie spălate sub jet de apă, când încă purtaţi mănuşi. Nu folosiţi detergenţi pentru spălarea cizmelor, pentru că le pot afecta impermeabilitatea.

Mănuşile trebuie de asemenea spălate sub jet de apă fără folosirea detergenţilor. Chiar dacă mănuşile trebuie scoase doar după ce sunt spălate, evitaţi contactul mâinilor cu partea lor exterioară.

Spălarea combinezonului de protecţie

Combinezonul de protecţie trebuie spălat întotdeauna după fiecare aplicare la sfârşitul fiecărei zile de lucru. Acest costum trebuie spălat de mână sau în maşina de spălat, separat de alte haine.

Respectaţi instrucţiunile producătorului privind spălarea. Citiţi eticheta combinezonului cu atenţie, pentru că instrucţiunile pot varia de la produs la produs. Unele costume necesită călcare după spălare, pentru a-şi redobândi proprietăţile de impermeabilitate; altele trebuie spălate la temperaturi joase, etc.

Combinezoanele de unică folosinţă nu trebuie spălate, pentru că şi-ar pierde proprietăţile de protecţie. Ele trebuie înlocuite după utilizare.

Curăţarea vizierelor, ochelarilor şi măştilor respiratorii

Ochelarii de protecţie şi vizierele trebuie spălaţi sub jet de apă, putându-se utiliza şi un detergent neagresiv.

Măştile respiratorii trebuie curăţate cu o cârpă umedă. În cazul măştilor reutilizabile cu filtre încorporate, aveţi grijă să nu udaţi filtrele. Măştile de unică folosinţă trebuie înlocuite după fiecare utilizare.

Igiena operatorului

Imediat după aplicarea produselor de protecţia plantelor şi după curăţarea echipamentului de aplicare şi al echipamentului individual de protecţie, operatorul trebuie să facă duş, cu săpun sau echivalent, după care să poarte haine curate. Doar după îndeplinirea igienei sale personale, operatorul poate să realizeze alte activităţi.

Ce trebuie făcut în cazul contaminării accidentale

Sunaţi imediat Serviciul de Urgenţă (112) sau contactaţi Institutul Naţional de Sănătate Publică, Biroul de informare toxicologică: Tel. 021 318 3620, interior 235.

E important să recunoaşteţi semnalele care indică existenţa contaminării. Dacă experimentaţi unul dintre următoarele simptome în timpul manipulării produselor de protecţia plantelor, este recomandat să încetaţi orice activitate imediat şi să consultaţi medicul:

• Oboseală excesivă;
• Ameţeală;
• Dureri de cap;
• Vedere înceţoşată;
• Dificultăţi în respiraţie;
• Dureri de piept;
• Stări de vomă;
• Dureri de stomac sau diaree;
• Piele iritată sau mâncărimi;
• Ochi care lăcrimează.

În situaţia contaminării ochilor

1. Căutaţi imediat o sursă de apă curată;
2. Ţineţi ochii larg deschişi;
3. Spălaţi-vă cu apă timp de 10 minute;
4. Permiteţi ca apa să cureţe ochiul dinspre colţul interior către partea exterioară a feţei.

În situaţia contaminării corpului

1. Înlăturaţi imediat îmbrăcămintea contaminată;
2. Spălaţi bine zona de piele afectată cu apă şi săpun;
3. Schimbaţi-vă echipamentul de protecţie cu echipament curat.

În situaţia dificultăţilor în respiraţie

1. Ieşiţi afară, în aer liber (sau staţi afară);
2. Staţi jos şi respiraţi normal;
3. Cereţi ajutor.

Mergeţi la medic de fiecare dată când vă simţiţi rău în timpul sau după aplicarea produselor de protecţia plantelor şi arătaţi-i acestuia eticheta produsului pe care l-aţi folosit. Eticheta conţine informaţii utile medicului.

Măsuri de prim ajutor

În cazul otrăvirii, acţionaţi cu calm şi rapiditate.

1. Puneţi persoana afectată într-un spaţiu curat şi bine ventilat.
2. Verificaţi calea de contaminare.
3. Păstraţi eticheta şi colectaţi toate detaliile posibile despre accident astfel încât să îi puteţi oferi doctorului informaţii cât mai complete.
4. Este foarte important ca persoana intoxicată să continue să respire normal. Aplicaţi-i respiraţie artificială dacă este necesar. Poziţia corectă a persoanei este culcat, cu capul înclinat către spate, sau către lateral dacă vomită. Dacă îi este cald şi transpiră, reduceţi temperatura corpului folosind apă rece; dacă îi este frig, acoperiţi-o cu haine şi pături.
5. Nu îi permiteţi persoanei intoxicate să fumeze sau să bea, în special băuturi alcoolice, lapte sau produse care conţin ulei.
6. Telefonaţi imediat către Institutul Naţional de Sănătate Publică, Biroul de informare toxicologică, Tel. 021 318 3620, interior 235.

DATE DE CONTACT – pentru informatii suplimentare puteti lua legatura cu specialistii de la:

          AUTORITATEA NAȚIONALĂ  FITOSANITARĂ

Blv. Voluntari nr.11, Localitatea Voluntari, Jud. Ilfov

tel. 0212703254, 0212703256, 0212703260,

e-mail:lccf@lccf.ro

           OFICIILE FITOSANITARE JUDETENE